Physio Flow e o aplicație de telemedicină pentru recuperare medicală. Pacientul primește exercițiile de la terapeutul lui, sub formă de video ghidat, își vede programul, intră în consultație din aplicație și găsește într-un singur loc tot ce s-a discutat. Terapeutul nu mai scrie de mână în timpul ședinței.
Ce se discută în cabinet se uită până acasă: corecțiile de postură, ce exercițiu se face și de câte ori, la ce să fii atent. Comunicarea de după se împrăștie pe telefoane, mesaje și bilețele, iar pacientul n-are un loc unde să vadă ce a rămas de făcut. Fără memento-uri, exercițiile se amână, durerea revine și urmează încă o serie de ședințe.
Am construit aplicația în jurul a două lucruri care se întâmplă între ședințe: antrenamentul de acasă și legătura cu terapeutul. Exercițiile vin ca video prescris, grupate în rutine zilnice și niveluri. Programările, calendarul și consultația video stau în același sistem, iar ce s-a discutat rămâne scris, fără ca terapeutul să întrerupă ședința ca să ia notițe.
Platforma e gândită ca un ecosistem de recuperare, nu ca o aplicație de exerciții. Case study-ul de față acoperă experiența pacientului; modulele pentru terapeut și pentru administrarea clinicii sunt proiectate ca extensii următoare.
Își urmează programul de exerciții video, își face și își ține programările, vorbește cu terapeutul între ședințe și își vede progresul și recomandările primite.
Își vede pacienții alocați și programul zilei, prescrie programe personalizate livrate ca video ghidat și urmărește cât de constant lucrează pacientul între ședințe.
Gestionează abonamentele și conturile, întreține biblioteca de exerciții — categorii, explicații, programe — și vede cum stă clinica la nivel de activitate.
Prin clinică. Pacientul e deja înregistrat acolo, clinica îi dă acces și îi alocă un terapeut.
Pe cont propriu. Pacientul se abonează singur, alege o clinică parteneră și un terapeut, apoi trece printr-o evaluare inițială, online sau la cabinet.
După evaluare drumul e același: terapeutul stabilește diagnosticul, construiește planul de recuperare, iar exercițiile, ședințele și discuțiile ajung toate în aplicație.
Era tentant să pun în aplicație un chestionar de auto-evaluare — ar fi scurtat drumul până la primul exercițiu și ar fi făcut produsul să scaleze mai ușor. Am ales să n-o fac. Afecțiunile de recuperare seamănă între ele la suprafață și diferă mult dedesubt, iar un exercițiu prescris pe baza unui diagnostic greșit nu e neutru: agravează. Ce câștigi în viteză pierzi în siguranță, așa că evaluarea rămâne la terapeut, iar aplicația preia tot ce vine după ea.
Primul ecran răspunde la o singură întrebare: ce am de făcut azi. Progresul săptămânii, exercițiile care urmează și următoarea ședință stau împreună, ca pacientul să nu caute prin meniuri ca să afle unde a rămas.
Exercițiile prescrise de terapeut, grupate pe rutine și niveluri. Ecranul face diferența între ce e de început, ce e în curs și ce s-a terminat — distincția care ține pacientul constant, nu lista în sine.
Fiecare exercițiu se face după un video ghidat, cu instrucțiuni pas cu pas și un cronometru care ține minte seriile, repetările și pauza. Pacientul nu numără și nu se întreabă dacă face corect — se uită și execută.
Calendarul are două vederi, pentru două întrebări diferite. Ziua, ca linie de timp, răspunde la „ce urmează acum”. Luna dă imaginea de ansamblu. Din oricare dintre ele pacientul deschide detaliile ședinței — tip, terapeut, format, oră — și intră direct în consultația video sau o reprogramează.
Un flux ghidat, nu un formular gol: tipul ședinței, data, formatul, durata, memento-urile și, opțional, o notă pentru terapeut. Fiecare pas are un răspuns implicit rezonabil, ca programarea să se termine din câteva atingeri.
Ecranul de pregătire există ca să nu se piardă primele două minute ale ședinței cu „mă auzi?”. Pacientul își vede camera, verifică microfonul, pune blur pe fundal dacă e acasă și citește ce se întâmplă cu datele din consultație.
Consultația se face în aplicație, fără linkuri externe. În timpul ei, terapeutul poate porni asistentul de notițe, care reține punctele importante fără să întrerupă discuția. După ședință, notele și conversația rămân într-o zonă de mesaje legată de consultație — acolo se continuă întrebările și tot acolo se regăsesc recomandările, săptămâna următoare.
Interfața e construită peste Ionic 8, pe componente native iOS. Într-o aplicație medicală folosită zilnic de oameni care nu vin din tehnologie, gesturile și tiparele pe care le știu deja din telefon valorează mai mult decât o interfață originală.
Aplicația pacientului e proiectată complet. Urmează modulul terapeutului — pacienți alocați, program, prescriere de programe, urmărirea aderenței — și cel de administrare a clinicii, cu abonamente, conturi și biblioteca de exerciții. Ecosistemul e gândit din start pentru toate trei, ca partea de pacient să nu trebuiască rescrisă când se adaugă restul.
